La nivelul Uniunii Europene, legislația privind tratarea deșeurilor biodegradabile este bine conturată și include directive, strategii și revizuiri recente care extind colectarea separată și clarifică ambalajele compostabile.
În România, principiile UE sunt transpuse prin Legea nr. 181/2020 (Legea compostului) și modificări ale Legii ambalajelor (249/2015), care impun colectarea, compostarea/digestia, certificarea conformității și monitorizarea actorilor implicați. Normele de aplicare ale acestei legi (181/2020) s-au lăsat mult așteptate, dar recent s-a făcut lumină în această direcție iar gestiunea deșeurilor intră și în țara noastră într-o eră a normalității.
Cadru legislativ european este, așadar, clar și binedefinit, potrivit datelor oficiale disponibile. La bază stă Directiva cadru privind deșeurile (98/2008/CE) care stabilește, printre altele, ținte obligatorii de reciclare a deșeurilor municipale: minim 55 % până în 2025, 60 % până în 2030 și 65 % până în 2035.
De asemenea, Directiva pentru depozitarea deșeurilor (31/1999/CE), actualizată în 2018, include obligațiile privind reducerea cantității de deșeuri biodegradabile destinate depozitării.
Mai sunt directivele privind ambalajele și plasticul (62/94/CE) care impun obiective pentru reciclarea și valorificarea ambalajelor, promovând reducerea volumului și greutății, reutilizarea și recuperarea materiilor primite.
Pachetul legislativ adoptat în aprilie 2023 stabilește colectarea separată obligatorie a bio-deșeurilor, inclusiv posibilitatea de colectare a ambalajelor compostabile pentru compost industrial sau digestie anaerobă.
În privința politicilor și acțiunilor strategice ale UE, amintim European Green Deal, Circular Economy Action Plan, EU Plastics Strategy – toate susțin economia circulară, reducerea plasticului și ambalajelor, iar printre inițiative sunt și mențiuni dedicate plasticelor biobazate, biodegradabile sau compostabile.
În 2022, Comisia a adoptat un cadru de politici (care, însă, nu au putere de lege) pentru plasticul biobazat (produs parțial sau integral din surse regenerabile), biodegradabil și compostabil, pentru a clarifica utilizările benefice și condițiile de aplicare.
Situația legislativă în România se axează pe Legea nr. 181/2020 privind gestionarea deșeurilor compostabile non-periculoase. A fost publicată pe 20 august 2020, dar a intrat în vigoare în februarie 2021. Oferă cadrul legal pentru producția de compost și digestat din deșeuri biodegradabile non-periculoase.
Modificările în Legea Ambalajelor – Legea nr. 249/2015 (actualizată prin Legea 181/2020) urmaresc armonizarea cu reglementările UE (ex. Directiva 853/2018). Mai exact, aceste prevederi au obligația certificării materiilor prime utilizate pentru compostare/digestie anaerobă și obligația generatorilor de deșeuri biodegradabile de a le preda operatorilor autorizați.
Legea 181/2020 prevede în mod clar existența unor norme tehnice care să detalieze: limitele admise pentru contaminanți, clasificarea compostului (categorii A, B, C), cerințele instalațiilor, laboratoare acreditate RENAR, monitorizare, autorizări etc.
Cu toate acestea, până la finalul anului 2022, aceste norme nu au fost publicate sau oficializate efectiv, așa cum era prevăzut. Specialiștii din Ministerul Mediului, în colaborare cu cei din Ministerul Agriculturii, au lucrat intens – ulterior – la acest proiect, dar problemele au persistat. Aspecte precum valoarea-limită a contaminanților, clasificarea compostului, autorizări etc. au rămas sub semnul întrebării.
Provocările survenite în implementarea actului normativ și infrastructura insuficientă (puține stații de compostare sau digestie și acestea concentrate în doar câteva județe) au condus la dificultăți în colectarea și tratarea deșeurile biodegradabile la nivel național, implicit la ineficiența Legii Compostului.
Sunt, însă, semne că România faci pași importanți spre o gestiune eficientă a deșeurilor municipale, în acord cu normele și cerințele europene. Dovadă, moderna instalație de tratare mecano-biologică a deșeurilor menajere din cadrul CMID Vidra Ilfov, cu o capacitate de aproximativ 1 milion de tone anual, care rezolva problema infrastructurii în domeniu la nivel de Capitală și împrejurimi.
De asemenea, lansarea noului Plan Național de Gestionare a Deșeurilor, anunțat recent de Ministerul Mediului, arată că țara noastră se îndreaptă în direcția corectă în acest domeniu.
„Noul Plan Național de Gestionare a Deșeurilor nu este doar un document tehnic, ci un angajament comun. Doar prin parteneriatul dintre mediul public, societatea civilă și mediul privat, putem reduce decalajele față de media europeană și putem construi un sistem de gestionare a deșeurilor modern, în beneficiul cetățeanului”, confirmă Raul Pop, secretar de stat în Ministerul Mediului, citat de pagina de Facebook a instituției.
Acest document este, practic, foaia de parcurs în domeniul deșeurilor, arată specialiștii. Astfel, este respectată legislația europeană, respectiv Directiva-cadru privind deșeurile (98/2008/CE) și sunt stabilite ținte clare pentru colectare separată, reciclare, reutilizare și reducerea cantității de deșeuri depozitate la groapă.
De asemenea, planul stabilește responsabilități pentru autoritățile publice locale, operatorii de salubritate, operatori economici și cetățeni și include măsuri concrete pentru dezvoltarea infrastructurii de colectare și reciclare, stimularea economiei circulare, reducerea deșeurilor alimentare și a plasticului de unică folosință.
Nu în ultimul rândul, impactul asupra cetățeanului se traduce prin prin modul în care se face colectarea deșeurilor, taxele plătite, dar și prin calitatea mediului.
În concluzie, legislația care reglementează tratarea deșeurilor biodegradabile la nivel național este stufoasă, dar aplicarea eficientă a acestor norme lasă încă de dorit. Auspicii îmbucurătoare se arată, însă, la orizont, așă cum stă bine unei țări membre a comunității europene. (Biroul de Presă al Eco Sud SA)